Biblia Online - biblia.speranta.net

Isus înaintea lui Pilat.

¹ S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.

Mat 27.2, Marc 15.1, Ioan 18.28

² Şi au început să-L pârască şi să zică: „Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”

Fapt 17.7, Mat 17.27, Mat 22.21, Marc 12.17, Ioan 19.12

³ Pilat L-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt.”

Mat 27.11, 1Tim 6.13

⁴ Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: „Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”

⁵ Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: „Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”

Isus înaintea lui Irod.

⁶ Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.

⁷ Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.

⁸ Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.

Luca 9.9, Mat 14.1, Marc 6.14

⁹ I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.

¹⁰ Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.

¹¹ Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

¹² În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.

Hotărârea de moarte întărită.

¹³ Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod

Mat 27.23, Marc 15.14, Ioan 18.38, Ioan 19.4

¹⁴ şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.

Luca 23.1-2, Luca 23.4

¹⁵ Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.

¹⁶ Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

Mat 27.26, Ioan 19.1

¹⁷ La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat.

Mat 27.15, Marc 15.6, Ioan 18.39

¹⁸ Ei au strigat cu toţii într-un glas: „La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”

¹⁹ Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.

²⁰ Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.

²¹ Dar ei au strigat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”

²² Pilat le-a zis pentru a treia oară: „Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”

²³ Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.

²⁴ Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.

Mat 27.26, Marc 15.15, Ioan 19.16

²⁵ Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.

Răstignirea.

²⁶ Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.

Mat 27.32, Marc 15.21, Ioan 19.17

²⁷ În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.

²⁸ Isus S-a întors spre ele şi a zis: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.

²⁹ Căci iată vor veni zile, când se va zice: „Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!”

Mat 24.19, Luca 21.23

³⁰ Atunci vor începe să zică munţilor: „Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: „Acoperiţi-ne!”

Isa 2.19, Osea 10.8, Apoc 6.16, Apoc 9.6

³¹ Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”

Prov 11.31, Ier 25.29, Ezec 20.47, Ezec 21.3-4, 1Pet 4.17

³² Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.

Isa 53.12, Mat 27.38

³³ Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.

Mat 27.33, Marc 15.22, Ioan 19.17-18

³⁴ Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

Mat 5.44, Fapt 7.60, 1Cor 4.12, Fapt 3.17, Mat 27.35, Marc 15.24, Ioan 19.23

Batjocurile.

³⁵ Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”

Ps 22.17, Zah 12.10, Mat 27.39, Marc 15.29

³⁶ Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet

³⁷ şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”

³⁸ Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”

Mat 27.37, Marc 15.26, Ioan 19.19

³⁹ Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”

Mat 27.44, Marc 15.32

⁴⁰ Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?

⁴¹ Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”

⁴² Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”

⁴³ Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”

Moartea lui Isus.

⁴⁴ Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.

Mat 27.45, Marc 15.33

⁴⁵ Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.

Mat 27.51, Marc 15.38

⁴⁶ Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.

Ps 31.5, 1Pet 2.23, Mat 27.50, Marc 15.37, Ioan 19.30

⁴⁷ Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: „Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”

Mat 27.54, Marc 15.39

⁴⁸ Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.

⁴⁹ Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.

Ps 38.11, Mat 27.55, Marc 15.40, Ioan 19.25

Îngroparea lui Isus.

⁵⁰ Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,

Mat 27.57, Marc 15.42, Ioan 19.38

⁵¹ care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.

Marc 15.43, Luca 2.25-38

⁵² Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.

⁵³ L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.

Mat 27.59, Marc 15.46

⁵⁴ Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.

⁵⁵ Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,

Luca 8.2, Marc 15.47

 
                        56                        
                        s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.                      

Marc 16.1, Ex 20.10