Biblia Online - biblia.speranta.net

Samariteanca.

¹ Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan.

² Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui.

³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea.

⁴ Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

⁵ a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

Gen 33.19, Gen 48.22, Ios 24.32

⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.

⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.

⁹ Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. –

2Imp 17.24, Luc 9.52-53, Fapt 10.28

¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Isa 12.3, Isa 44.3, Ier 2.13, Zah 13.1, Zah 14.8

¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie?

¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete.

¹⁴ Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.”

Ioan 6.35-58, Ioan 7.38

¹⁵ „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”

Ioan 6.34, Ioan 17.2-3, Rom 6.23, 1Ioan 5.20

¹⁶ „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

¹⁷ Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat.

¹⁸ Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

¹⁹ „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.

Luc 7.16, Luc 24.19, Ioan 6.14, Ioan 7.40

²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

Jud 9.7, Deut 12.5-11, 1Imp 9.3, 2Cron 7.12

²¹ „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Mal 1.11, 1Tim 2.8

²² Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.

2Imp 17.29, Isa 2.3, Luc 24.47, Rom 9.4-5

²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

Filip 3.3, Ioan 1.17

²⁴ Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

²⁵ „Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

²⁶ Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Mat 26.63-64, Marc 14.61-62, Ioan 9.37

Trezirea din Samaria.

²⁷ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau: „Despre ce vorbeşti cu ea?”

²⁸ Atunci femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor:

²⁹ „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?”

³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El.

³¹ În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!”

³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.”

³³ Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui.

Iov 23.12, Ioan 6.38, Ioan 17.4, Ioan 19.30

³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriş.

Mat 9.37, Luc 10.2

³⁶ Cine seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică; pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp.

³⁷ Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.”

³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit; alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.”

³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.”

⁴⁰ Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile.

⁴¹ Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

⁴² Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.”

Ioan 17.8, 1Ioan 4.14

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc.

⁴³ După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea.

 
                        44                        
                        Căci El însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria sa.                      

Mat 13.57, Marc 6.1, Luc 4.24, Ioan 2.23, Ioan 3.2

⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră şi ei la praznic.

⁴⁶ Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav.

⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte.

⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!”

⁴⁹ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu.”

⁵⁰ „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte.” Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum.

⁵¹ Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte.

⁵² El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile.”

⁵³ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte.” Şi a crezut el şi toată casa lui.

⁵⁴ Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.