Iacov 2
1 Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului nostru Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului.
1Cor 2.8, Lev 19.15, Deut 1.17, Deut 16.19, Prov 24.23, Prov 28.21, Mat 22.16, Iac 2.9
2 Căci, de pildă, dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel de aur şi cu o haină strălucitoare, şi intră şi un sărac îmbrăcat prost;
3 şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun!”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai acolo în picioare!” sau: „Şezi jos la picioarele mele!”
4 Nu faceţi voi oare o deosebire în voi înşivă şi nu vă faceţi voi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, preaiubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?
Ioan 7.48, 1Cor 1.26-28, Luc 12.21, 1Tim 6.18, Apoc 2.9, Ex 20.6, 1Sam 2.30, Prov 8.17, Mat 5.3, Luc 6.20, Luc 12.32, 1Cor 2.9, 2Tim 4.8, Iac 1.12
6 Şi voi înjosiţi pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc şi vă târăsc înaintea judecătoriilor?
1Cor 11.22, Fapt 13.50, Fapt 17.6, Fapt 18.12, Iac 5.6
7 Nu batjocoresc ei frumosul nume pe care-l purtaţi?
8 Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, bine faceţi.
Lev 19.18, Mat 22.39, Rom 13.8-9, Gal 5.14, Gal 6.2
9 Dar, dacă aveţi în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de Lege.
Iac 2.1
10 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.
Deut 27.26, Mat 5.19, Gal 3.10
11 Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.
Ex 20.13-14
12 Să vorbiţi şi să lucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei,
Iac 1.25
13 căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă, dar mila biruie judecata.
Iov 22.6, Prov 21.13, Mat 6.15, Mat 18.35, Mat 25.41-42, Ioan 4.17-18
14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască?
Mat 7.26, Iac 1.23
15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
Iov 31.19-20, Luc 3.11
16 şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
1Ioan 3.18
17 Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţa, şi eu am faptele. Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele.”
Iac 3.13
19 Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!
Mat 8.29, Marc 1.24, Marc 5.7, Luc 4.34, Fapt 16.17-19.15
20 Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?
21 Avraam, părintele nostru, n-a fost el socotit neprihănit prin fapte, când a adus pe fiul său Isaac jertfă pe altar?
Gen 22.9-12
22 Vezi că credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi, prin fapte, credinţa a ajuns desăvârşită.
Evr 11.12
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”
Gen 15.6, Rom 4.3, Gal 3.6, 2Cron 20.7, Isa 41.8
24 Vedeţi, dar, că omul este socotit neprihănit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.
25 Tot aşa, curva Rahav: n-a fost socotită şi ea neprihănită prin fapte, când a găzduit pe soli şi i-a scos afară pe altă cale?
Ios 2.1, Evr 11.31
26 După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şi credinţa fără fapte este moartă.
 
Vechiul testament Noul Testament